Ziua 20

Pentru a-mi implini visul de a ajuta oamenii care si-au pierdut partenerul de viata sa zambeasca din nou, am renuntat la multe intentionat. Am investit si investesc timp, energie si bani pentru a ajunge la sufletul a cat mai multor oameni. Daruiesc neconditionat din ceea ce sunt, din tot ceea ce am invatat si totul mi se intoarce inzecit. Cum ar fi sa vezi pe strada doar oameni bucurosi si impliniti, recunoscatori ca au simtit implinirea chiar si pentru o scurta perioada de timp. Pretuind amintirile clipelor petrecute impreuna ca si pe o comoara, invatand chiar sa paseasca cu incredere in viata, sa traiasca din nou, sa creada intr-o noua relatie. La un moment dat , toti plecam din aceasta lume, mai devreme sau mai tarziu... Cum ar fi ca cei care raman sa nu fie tristi, sa fie pregatiti pentru acea despartire? Cum ar fi ca tu, sa traiesti fiecare clipa, ca si cum ar fi ultima? Daca ai stii, ca maine nu mai vine, ce ai face azi? As vrea ca toti sa fie pregatiti, ca si pentru un cutremur, sa stie care este "trusa de urgenta", cum se acorda "primul ajutor". Impartasesti si tu visul meu?