30 de zile de semnificatie!


Experienta de 30 de zile, a venit in viata mea intr-un moment crucial. Plecasem de la un job in urma unei agresiuni fizice din partea unei colege, si am ajuns in alta parte, de unde am plecat in 10 zile (eram pe la mijlocul programului de 30 de zile): managera mi-a spus ca strig prin toti porii ca vreau sa fac altceva, incat nu are sens sa continuam colaborarea. Acum caut o activitate care sa-mi placa si in care sa pun pasiune, si in paralel sa lucrez la visul meu. Vreau sa fiu trainer, autor, speaker motivational si coach in cadrul unor programe de dezvoltare personala care sa aduca valoare oamenilor. Desigur am un vis. Mi-am dorit sa creez o Academie a armoniei si echilibrului, intr-un loc mai putin poluat si urbanizat, in care oamenii sa stea o perioada pentru a se vindeca emotional si spiritual. Avem nevoie de un proces de umanizare si integrare a schimbarilor economice si sociale in interiorul fiintei umane, intr-un mod armonios. Scopul acestei academii este sa readuca oamenii in centrul fiintei lor, ajutandu-i sa traiasca viata cu semnificatie si scop. Apoi, vindecati emotional si spiritual sa se intoarca in civilizatie, ”zen”, umanizand societatea si economia care nu mai este centrata pe adevaratele valori umane. Omul are nevoie sa - si redescopere si sa-si reaseze valorile. Nu mi-am implinit visul, dar m-am pregatit pe mine intre timp pentru acest vis. Am scris articole, am citit mii de pagini, am facut cursuri de dezvoltare personala, am participat la zeci de evenimente, webinarii, ateliere de lucru cu sine si am facut cercetare pe cont propriu. Mi-am dat seama insa, ca in tot acest timp am avut familia departe. Nu m-am simtit inteleasa si nu am fost fericita sa stau departe de familie. Poate de aceea nu am realizat prea multe lucruri. Fiul meu a crescut multi ani departe de mine si oricat am incercat sa-l aduc in orasul in care am crezut ca am mai multe oportunitati, nu am reusit sa-l desptind de mama mea si de oraselul in care a stat cei mai multi ani. Am renuntat la concedii, la vacante, la haine scumpe, la multe....si m-am limitaat la nevoile de baza ale mele si familiei, iar putinii bani ramasi i-am investit in dezvoltarea mea personala. Cand am inceput calatoria de 30 de zile, m-am bucurat mult. Mi-a placut sa impart oamenilor lucruri pe care nu le au, sa ajut cu mici sume de bani, sa dau haine copiilor strazii din centre de plasament, sa-mi arat recunostinta si aprecierea fata de oameni care mi-au schimbat viata dar mai ales sa vorbesc despre planurile mele. Recunosc ca am probleme la capitolul actiuni concrete. Raman prea mult in etapa de teorie, iar pasii concreti sunt prea timizi in directia implinirii visului. Sunt constienta ca pentru acest proiect am nevoie de bani, de oameni care sa investeasca, de echipa, de pasiune, credinta, si de cei dragi aproape. Daca relatia cu familia nu este ok, si nu avem suportul lor, nici noi nu suntem OK. Multumesc John! mi-ai intarit ideea ca mai intai trebuie sa fim apropiati si ok cu familia. Am nevoie sa fiu impreuna cu fiul meu si el cu mine. Oricat de arzator ar fi un vis nu-mi pot sacrifica fiul pentru asta. Din familie iau energia si motivarea de a face lucrurile sa se intample. Va imbratisez cu drag!