Platoul cu prajituri

In urma cu cativa ani, am participat la un curs, la care ni s-a spus ca vom fi 3 zile si 3 nopti antrenati in activitati, oarecum izolati intr-un loc necunoscut. In a doua seara dupa cina, nu am mai primit desert si s-a comentat putin pe acest subiect. Aproape de ora de stingere, am fost anuntati pentru adunare in sala principala. In mijloc era platoul cu prajituri si fiecare trebuia sa isi arate un talent pentru a primi prajitura. Cantece, dansuri, abilitati si talente diverse au epuizat pe rand variantele, iar eu ... chiar nu pofteam prajitura! :)) Inaintea mea, cineva a oficiat chiar un protocol de casatorie civila. Iar eu ... nu stiam ce sa mai adaug. In sala era liniste si o singura prajitura mai era pe platou, chiar daca era intuneric si nu se vedea. A fost strigat cel care nu a iesit inca. M-am ridicat si in miscarea mea am stiut cum voi evolua. Am dat un sfat, "tanarului cuplu casatorit din repetitie" inaintea mea. Un sfat din experienta mea si a prietenilor mei, o concluzie aplicata de mine in propria viata. Prajitura am donat-o colegei de camera. Povestea poate avea multe intrebari, insa eu vreau sa pun o alta intrebare... Iar daca cineva are cateva raspunsuri, as dori sa le aflu. Uneori avem rationamente, alteori avem "unde" telepatice nestiute, insa alteori este mai mult ceea ce anticipam. Care sunt simturile si conexiunile anticiparii unor evenimente ?