Acum iubesc viața!

Acum 15 ani, am trecut printr-o situație deosebită, fostul soț a făcut o criză de epilepsie, dimineața chiar în ziua când ne-am căsătorit,eu am crezut că el a murit, venise o vecină și îi aprinsese lumânarea, aveam două fete, am făcut un șoc, mi-am pierdut memoria, a venit salvarea ne-a luat pe-amândoi, el a revenit imediat acasă, eu m-am trezit într-un spital de psihiatrie, internată după gratii, când mi-am revenit eram dopată cu substanțe halucinogene(haloperidol), nu-mi aminteam că mai am copii, eram într-o altă lume, nu știam nici nr. de telefon de-acasă, mi-au greșit tratamentul deoarece aceste medicamente îmi creau stări de halucinație, după două săptămâni, mi-au dat drumul din spital acasă, era luna august, pe 15 septembrie mi-am pregătit fetele pentru începerea noului an școlar, cea mică mergea la clasa I, mergem cu fetițele de mână când de-acasă până la școală pe drum am devenit zâna bună, vorbeam cu toți copiii îi încurajam și le spuneam că vor lua premiul I pentru că m-au întâlnit pe mine, în curtea școlii am cerut o țigare de la o țigancă, îmi era rău, aveam impresia că mă aflu în tren, îmi așteptam tatăl, apoi dintr-o dată mi-am aruncat geanta când au sunat după salvare de la secretariat.Nu știu în ce condiții m-au internat iar, dar când mi-am revenit eram tot după gratii, într-un salon cu mai mulți pacienți în același pat, aici tot haloperiodol mi s-a administrat în cantități mai mari injectabil, am făcut frisoane urâte, vedem paciente care se spălau pe cap în veceu, lingeau veceul cu limba, altele pe timpul nopții ca între femei dețineau relații sexuale, a fost cumplit. Afară era toamnă când priveam pe geam cădeau frunzele, îmi doream să fiu în casa mea, veneau mama și fetițele însoțite de tatăl lor, el numai era afectat târziu mi-a povestit mama că el asculta muzică pe drum, era vesel, pleca elegant de-acasă, avea probabil relații cu alte femei, după ce am ieșit din spital el nu a mai avut încredere că eu mă mai fac bine, a început să aibe viața sa personală, eu datorită tratamentului devenisem o legumă, dormeam non-stop, numai eram bună de nimic, trăgeam de mine să fac mâncare, să spăl, să am grijă de fetițe, el fostul soț era distant din ce în ce mai mult, râdea de mine și vorbea pe șoptite cu fetițele care și-au pierdut încrederea și ele că eu m-ași mai putea face bine. Am pierdut serviciul, la insistențele lor, m-am pensionat, în special a fost dorința mamei mele, o dorință greșită.Odată cu pensionarea soțul meu când fetele au luat vacanța m-a părăsit, s-a recăsătorit cu o fostă colegă de facultate de a sa ,care numai fusese căsătorită.Probabil era o dragoste mai veche. Acum privind în urmă îmi dau seama că mi-a făcut un bine!Un an de zile am locuit cu ambele fetițe, nu aveam pensie alimentară, venea și doar fetelor le dădea bani de buzunar, de la firma la care am lucrat îmi dăduseră 80 milioane, erau bani, am început să-mi revin, luam pensie de handicap, și lucram la negru la piață, vindeam ouă, apoi am vândut brânză, carne de pui, am făcut curs de lucrător comercial, apoi m-am înscris la facultate să lucrez din nou ca secretar căci mi-am dat seama că fără studii superioare nu voi mai putea face acea meserie, după un an fetița cea mare s-a mutat la tatăl său, începuse să chiulească de la școală, să facă prostii, numai asculta de mine intrase în diverse anturaje, mărturisesc mie îmi era tare greu, sufeream, plângeam, aveam arsuri în capul pieptului,am avut trei tentative de suicid, fetița cea mică a fost devotată și cuminte, ea s-a mutat la fostul soț, în momentul în care eu am întâlnit cel de-al doilea soț cu care m-am căsătorit, un om deosebit.Ea nu a avut încredere și fiind fată ia fost frică să locuiască cu un bărbat străin în casă, avea 16 ani. Am dat concurs și m-am angajat ca secretar într-o Facultate privată. După ce am luat licența în istorie, am făcut un master pe management educațional alături de noul soț, mi-am revenit în totalitate ,numai luam medicamente, cum s-ar spune, cui pe cui se scoate, am început să-l uit pe fostul soț.Am făcut școala de șoferi, am luat carnet, am făcut credit și am luat și o mașinuță micuță la mâna a doua. Am început să merg la seminarii de sănătate și dezvoltare personală la FOREVERLIVING, am descoperit că numai prin educație, credință poți dobândi minte sănătoasă într-un corp sănătos, anul trecut dorind să-mi demonstrez și să aflu cauzele care au determinat șocul din tinerețe am dat admitere la doctorat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din București unde am fost admisă la specializarea Științe ale Educației și sunt anul I.Doresc să recâștig încrederea fetelor mele, să le dovedesc că au o mamă sănătoasă, să fiu un exemplu pentru ele, ele au crescut cu teama că mama lor nu are putere de discernământ. Îmi iubesc fetele, îmi iubesc nepoțica, căci sunt bunică și nu în ultimul rând, mulțumesc bunului Dumnezeu că am întâlnit actualul soț, un om bun și frumos la suflet, harnic și muncitor și cu cei șapte ani de-acasă, mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că încă mă mai simt copil, cât îmi trăiesc părinții, mulțumesc oamenilor și tuturor cadrelor didactice care cu care m-am intersectat și care mi-au deschis ochii, medicului psihiatru care a înțeles tot ceea ce i-am mărturisit, preotului de cartier părintele Dinu, mulțumesc JOHN MAXWELL, fiecare minut cel citesc mă încarcă cu înțelepciune și încerc să transmit mai departe esența chiar dacă eu nu sunt un antreprenor decât al propriei mele vieți.Iubesc viața, iubesc totul!