Poveste despre coffe breake

Dorind să răspund provocării din ziua a 5-a am ales o variantă adaptată ritmului meu și am pregătit ceva pentru pauza dintre repetițiile la spectacolul la care lucrez împreună cu studenții. Între două prăjiturele am întrebat doi studenții „care e sfatul cel mai bun pe care l-au primit”. Răspunsul unuia dintre ei m-a marcat: „Nu am primit niciodată nici un sfat, de la nimeni...Eu singur m-am sfătuit să dau admitere la Teatru și ăsta a fost cel mai bun sfat.” Am înțeles, atunci, nu doar că e bine să îi ajut să se dezvolte personal, să discut cu ei despre... ei..., ci și că le sunt și datoare să fac asta. Acum știu că drumul intenționat prin viață e singura variantă viabilă, veritabilă și veridică - și nu doar de dragul jocului de cuvinte.