Incurajarea

Toata ziua m-am gandit la o persoana pe care sa o incurajez . Pe care sa o incurajez cu adevarat, sa o incurajez sa creada in oameni, sa o incurajez astfel incat sa ii fac o zi mai buna. Cum sa fac asta? Nu este usor, mai ales cand nu iti vine sa iesi din casa la minus grade si intr-o duminica. Sa pun mana pe telefon sa sun pe cineva? Si cum sa incep, ce sa ii zic? Eh, las lucrurile sa decurga natural, sunt sigura ca o sa am o ocazie minunata sa fac ceva deosebit azi. Se facuse seara, in jurul orelor 21. Mai aveam putin timp si urma sa impartasesc experienta de azi...eh, parca nu facusem nimic...ce sa scriu aici ? si dintr-o data aud un zgomot de motor de masina, fix sub geamul balconului. Si zgomotul se inteteste si nu se mai opreste. Este enervant, dupa 10 minute. Curioasa din fire, scot capul pe geam si ce sa vad: un vecin nu reusea sa parcheze masina in garaj, ca aluneca din cauza drumului inghetat. Ma imbrac repede si cobor in fuga sa ajut omul sa bage masina in garaj. Vecinul, cu bun simt, intreaba : " pai si cum sa te las sa impingi de masina, tu femeie? Las' ca merg eu sa aduc niste apa de sus, sa topesc gheata de pe drum". "Bine", zic eu si plec. Dar plec cu gandul de a ma intoarce cu o galeata cu apa. Cand ajung inapoi in casa, imi amintesc ca am lichid de dezghetat parbriz. Daca functioneaza la parbriz, doar o functiona si la gheata din drum...fug inapoi cu lichidul...vecinul, inghetase deja. Si accepta oferta de a-l ajuta sa impingem masina. Ca lichidul nu iesea din sticla si nu mai aveam rabdare. Si impingem vreo 10 minute iar...prinsese si vecinul meu elan...si hai cu balans la masina, hai cu impins din fata, tras de portbagaj...REUSIRAM ! Vecinul, fericit , imi tot multumea si imi ura somn usor. Si se scuza ca nu a raspuns la telefon nici sotoa nici fiica, pe care vroia sa le cheme sa il ajute. Mai conta? Eu sunt mindra de fapta mea, prin care vreau sa cred ca am incurajat un om sa incurajeze la randul lui cand o sa aiba ocazia.