Sujeste-ti familia

Dragii mei, de cativa ani am venit intr-un oras mai mare, doar cu doua valize dupa mine, singura, lasandu-mi familia (mama si fiul) la sute de kilometri distanta. Am venit in urma unei concedieri, pentru o viata mai buna. Eram plina de datorii si neincrezatoare, cu sentimentul vinovatiei ca mi-am lasat fiul in grija mamei mele bolnave. Am urmat o pregatire in domeniul dezvoltarii personale, mi-am gasit de lucru cu copiii si am inceput sa pun caramizi pentru o viata mai buna. Am schimbat vreo 5 joburi in 4 ani, cautand mereu ceva mai bun. Desi am facut asta pentru mine, am simtit ca imi slujesc indirect si familia. Am vrut sa-i pun la adapost de framantarile si greutatile mele si sa-i aduc langa mine cand ma stabilizez financiar. Cu mama a fost mai greu, dar mi-am adus fiul alaturi de mine pentru 1 an. Nu a rezistat aglomeratiei urbane si stilului de viata agitat, asa ca l-am lasat sa se intoarca la vechii colegi si sa locuiasca cu mama mea intr-un orasel mic . Desi sunt la distanta de ei, am ramas aici sa-i slujesc devenind mai puternica. Am nevoie sa imi implinesc visul si sa ma redresez financiar pentru ca numai asa ii pot ajuta cu adevarat. Stiu ca de mine depinde viitorul fiului meu. Vorbesc zilnic cu el si cu mama la telefon si ii sustin moral. II ajut cat pot si abia astept clipa in care ii voi aduce vina alaturi de mine. Pana si casa in care locuiesc a fost aleasa pentru familia mea. In fiecare zi sper si actionez ca viata mea sa devina mai buna. In felul acesta imi pot ajuta mama si fiul sa aiba incredere in mine si sa ma urmeze. Ma simt bine stiind ca ceea ce fac azi pentru mine, o fac pentru si pentru a sluji familiei mele. Cu drag