O poveste despre umbră și lumină

A fost odată ca niciodată un om, o femeie, care se rătăcise și SE CĂUTA PE SINE! Nu își mai vedea decât umbra și umbra era fragilă, întinsă pe jos și ... gri, așa că umbla încet prin preajma ei, cu pași nesiguri - mascați într-o strategie a unui mers original. Fizic vorbind, umbra este un loc unde lumina nu ajunge în mod direct; filozofii s-au zbuciumat și ei să o definească - de la Platon la Jung ... lista poate continua. Umbra apare unde accesul direct la lumină este întrerupt. Un fapt, un proces, o consecință? În unele zile umbra era mai mică, în altele era mai mare și așa s-a născut întrebarea: de ce? În fond, în fiecare zi lupta din răsputeri să mulțumească pe toată lumea, să corespundă standardelor, să le facă pe toate și nici măcar umbra ei ne era egală în fiecare zi (de rezultate, ce să mai vorbim). A început să caute un răspuns, înăuntrul ei, afară erau doar umbre. Pas cu pas. Primul pas: s-a întrebat cine era înainte de a se rătăci; așa a regăsit-o pe Anca și a spus asumat: EU SUNT ANCA. Al doilea pas: Anca a început să caute sursa de lumină; așa am descoperit echipa JMT. Răspunsurile apar doar dacă le cauți. Oportunitățile sunt oportunități doar dacă le valorifici, altfel ele rămân ... ocazii. Al treilea pas: Astăzi știu că LUMINA ESTE ÎN INTERIORUL MEU; eu sunt filtrul între ceea ce am primit și ceea ce las moștenire, între LUMINA și UMBRA mea. Umbra este o parte a procesului meu de creștere. POT calcula dimensiunea umbrei, o pot controla și FOLOSI INTENȚIONAT pentru că umbrele se pot forma și în plan vertical, iar dacă e ceață ... cu atât mai bine, umbrele pot deveni spectaculoase, pot avea forme tridimensionale. În situații neclare îți poți antrena viziunea. Astăzi umbrele mele se nasc din lumina visului meu de a-mi împlini menirea, de a primi și dărui Lumină. Legea acceptării poate începe cu legea acceptării propriilor umbre!